|
PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect. (Sursa: DEX '98 )
A PERFECTÁ ~éz tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect (Sursa: NODEX )
PERFECTÁ vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire]. (Sursa: DN )
PERFECTÁ vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect) (Sursa: MDN )
PERFECTÁ vb. a încheia. (A ~ un acord.) (Sursa: Sinonime )
perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. și pl. perfecteáză (Sursa: Ortografic )
| perfect adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | perfect | perfectul | perfectă | perfecta | | plural | perfecți | perfecții | perfecte | perfectele | | genitiv-dativ | singular | perfect | perfectului | perfecte | perfectei | | plural | perfecți | perfecților | perfecte | perfectelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | perfecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) perfecta | perfectare | perfectat | perfectând | singular | plural | | perfectează | perfectați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | perfectez | (să) perfectez | perfectam | perfectai | perfectasem | | a II-a (tu) | perfectezi | (să) perfectezi | perfectai | perfectași | perfectaseși | | a III-a (el, ea) | perfectează | (să) perfecteze | perfecta | perfectă | perfectase | | plural | I (noi) | perfectăm | (să) perfectăm | perfectam | perfectarăm | perfectaserăm, perfectasem* | | a II-a (voi) | perfectați | (să) perfectați | perfectați | perfectarăți | perfectaserăți, perfectaseți* | | a III-a (ei, ele) | perfectează | (să) perfecteze | perfectau | perfectară | perfectaseră | * Formă nerecomandată |