PERFECȚIONÁ, perfecționez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbunătăți calitativ, ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoștințe temeinice (și noi) într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionner. (Sursa: DEX '98 )

PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile, defectele. ♦ refl. A se specializa. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. perfectionner] (Sursa: DN )

PERFECȚIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile. II. refl. a-și desăvârși pregătirea profesională. (< fr. perfectionner) (Sursa: MDN )

PERFECȚIONÁ vb. 1. a (se) desăvârși. (Se ~ continuă prin studiu.) 2. a (se) specializa. (S-a ~ în domeniul siderurgiei.) 3. v. sistematiza. (Sursa: Sinonime )

perfecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. perfecționéz, 3 sg. și pl. perfecționeáză (Sursa: Ortografic )

A PERFECȚIONÁ ~éz tranz. A face să se perfecționeze. [Sil. -ți-o-] /<fr. perfectionner (Sursa: NODEX )

A SE PERFECȚIONÁ mă ~éz intranz. 1) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ; a apropia de perfecțiune; a desăvârși. ~ un mecanism. ~ metodele de diagnosticare. 2) A-și ridica calificarea, acumulând cunoștințe noi într-un domeniu de activitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. perfectionner (Sursa: NODEX )