PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer. (Sursa: DEX '98 )

A SE PERIMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer (Sursa: NODEX )

PERIMÁ vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula]. (Sursa: DN )

PERIMÁ vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere) (Sursa: MDN )

PERIMÁ vb. v. învechi. (Sursa: Sinonime )

perimá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. perimeáză (Sursa: Ortografic )