PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare. (Sursa: DEX '98 )

A PERPETUÁ ~éz tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare (Sursa: NODEX )

A SE PERPETUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare (Sursa: NODEX )

PERPETUÁ vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare]. (Sursa: DN )

PERPETUÁ vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare) (Sursa: MDN )

PERPETUÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. v. imortaliza. (Sursa: Sinonime )

perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuéz, 3 sg. și pl. perpetueáză, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând) (Sursa: Ortografic )