|
PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua. (Sursa: DEX '98 )
PERPETUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [< perpetua]. (Sursa: DN )
PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua) (Sursa: MDN )
PERPETUÁRE s. 1. menținere, păstrare. (~ speciei.) 2. v. imortalizare. (Sursa: Sinonime )
perpetuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. perpetuării; pl. perpetuări (Sursa: Ortografic )
| perpetua verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) perpetua | perpetuare | perpetuat | perpetuând | singular | plural | | perpetuează | perpetuați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | perpetuez | (să) perpetuez | perpetuam | perpetuai | perpetuasem | | a II-a (tu) | perpetuezi | (să) perpetuezi | perpetuai | perpetuași | perpetuaseși | | a III-a (el, ea) | perpetuează | (să) perpetueze | perpetua | perpetuă | perpetuase | | plural | I (noi) | perpetuăm | (să) perpetuăm | perpetuam | perpetuarăm | perpetuaserăm, perpetuasem* | | a II-a (voi) | perpetuați | (să) perpetuați | perpetuați | perpetuarăți | perpetuaserăți, perpetuaseți* | | a III-a (ei, ele) | perpetuează | (să) perpetueze | perpetuau | perpetuară | perpetuaseră | * Formă nerecomandată | perpetuare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | perpetuare | perpetuarea | | plural | perpetuări | perpetuările | | genitiv-dativ | singular | perpetuări | perpetuării | | plural | perpetuări | perpetuărilor | | vocativ | singular | perpetuare, perpetuareo | | plural | perpetuărilor | |