|
PERTRACTÁRE, pertractări, s. f. (Livr.) Faptul de a pertracta; (mai ales la pl.) discuție, dezbatere, tratare (îndelungată, amănunțită) a unei probleme, a unui litigiu etc.; tratative. – V. pertracta. (Sursa: DEX '98 )
PERTRACTÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a pertracta și rezultatul ei; (la pl.) dezbateri, tratative. [< pertracta]. (Sursa: DN )
PERTRACTÁRE s. v. chibzuire, deliberare, dezbatere, discutare, discuție. (Sursa: Sinonime )
pertractáre s. f tractare (Sursa: Ortografic )
| pertracta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pertracta | pertractare | pertractat | pertractând | singular | plural | | pertractează | pertractați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pertractez | (să) pertractez | pertractam | pertractai | pertractasem | | a II-a (tu) | pertractezi | (să) pertractezi | pertractai | pertractași | pertractaseși | | a III-a (el, ea) | pertractează | (să) pertracteze | pertracta | pertractă | pertractase | | plural | I (noi) | pertractăm | (să) pertractăm | pertractam | pertractarăm | pertractaserăm, pertractasem* | | a II-a (voi) | pertractați | (să) pertractați | pertractați | pertractarăți | pertractaserăți, pertractaseți* | | a III-a (ei, ele) | pertractează | (să) pertracteze | pertractau | pertractară | pertractaseră | * Formă nerecomandată | pertractare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | pertractare | pertractarea | | plural | pertractări | pertractările | | genitiv-dativ | singular | pertractări | pertractării | | plural | pertractări | pertractărilor | | vocativ | singular | pertractare, pertractareo | | plural | pertractărilor | |