|
PICÁRE s. f. Acțiunea de a (se) pica1 și rezultatul ei. – V. pica1. (Sursa: DEX '98 )
PICÁRE s. 1. v. cădere. 2. cădere, dărâmare, năruire, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pământ.) 3. cădere, eșec, insucces, nereușită, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ a unui spectacol.) (Sursa: Sinonime )
picáre s. f., g.-d. art. picării (Sursa: Ortografic )
| pica (3 pichează) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pica | picare | picat | picând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | pichează | (să) picheze | pica | pică | picase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | pichează | (să) picheze | picau | picară | picaseră | | pica (1 pic) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pica | picare | picat | picând | singular | plural | | pică | picați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pic | (să) pic | picam | picai | picasem | | a II-a (tu) | pici | (să) pici | picai | picași | picaseși | | a III-a (el, ea) | pică | (să) pice | pica | pică | picase | | plural | I (noi) | picăm | (să) picăm | picam | picarăm | picaserăm, picasem* | | a II-a (voi) | picați | (să) picați | picați | picarăți | picaserăți, picaseți* | | a III-a (ei, ele) | pică | (să) pice | picau | picară | picaseră | * Formă nerecomandată | picare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | picare | picarea | | plural | picări | picările | | genitiv-dativ | singular | picări | picării | | plural | picări | picărilor | | vocativ | singular | picare, picareo | | plural | picărilor | |