PIELICÍCĂ, -EÁ, pielicele, s. f. Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel sau de alt animal (mic). [Var.: pielcícă, -eá s. f.] – Piele + suf. -icică, -icea. (Sursa: DEX '98 )

pielicícă / pieliceá (pop.) s. f., art. pielicíca / pieliceáua, g.-d. art. pielicélei; pl. pielicéle, art. pielicélele (Sursa: DOOM 2 )

PIELICÍCĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță. (Sursa: Sinonime )

PIELICÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la piele) Blană de animal (în special de miel). [G.-D. pelicelei; Var. pielicea] /piele + suf. ~icică (Sursa: NODEX )

pielicícă/pieliceá s. f., art. pielicíca/pieliceáua, g.-d. art. pielicélei; pl. pielicéle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pielicică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pielici pielicica
plural pielicele pielicelele
genitiv-dativ singular pielicele pielicelei
plural pielicele pielicelelor
vocativ singular pielicică, pielicico
plural pielicelelor