« Back
piéptăn / piéptene s. m., pl. piépteni (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
pieptăn   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pieptăn pieptănul
plural piepteni pieptenii
genitiv-dativ singular pieptăn pieptănului
plural piepteni pieptenilor
vocativ singular —
plural —

pieptăna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pieptăna pieptănare pieptănat pieptănând singular plural
piaptănă pieptănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pieptăn, piaptăn* (să) pieptăn, piaptăn* pieptănam pieptănai pieptănasem
a II-a (tu) piepteni (să) piepteni pieptănai pieptănași pieptănaseși
a III-a (el, ea) piaptănă (să) pieptene pieptăna pieptănă pieptănase
plural I (noi) pieptănăm (să) pieptănăm pieptănam pieptănarăm pieptănaserăm, pieptănasem*
a II-a (voi) pieptănați (să) pieptănați pieptănați pieptănarăți pieptănaserăți, pieptănaseți*
a III-a (ei, ele) piaptănă (să) pieptene pieptănau pieptănară pieptănaseră
* Formă nerecomandată