|
PIERSICÁ, piérsic, vb. I. Tranz. (Pop.) A bate tare pe cineva; p. restr. a urzica, a bășica. – V. piersică. (Sursa: DEX '98 )
PIERSICÁ vb. v. bășica, urzica. (Sursa: Sinonime )
piersicá (píersic, piersicát), vb. – A lovi, a bate tare. – Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea, Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170). Der. din piersică (Tiktin; Spitzer, Dacor., III, 654; cf. Bogrea, Dacor., IV, 841) nu e probabilă. (Sursa: DER )
piersicá vb., ind. prez. 1 sg. piérsic, 3 sg. și pl. piérsică (Sursa: Ortografic )
| piersica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) piersica | piersicare | piersicat | piersicând | singular | plural | | piersică | piersicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | piersic | (să) piersic | piersicam | piersicai | piersicasem | | a II-a (tu) | piersici | (să) piersici | piersicai | piersicași | piersicaseși | | a III-a (el, ea) | piersică | (să) piersice | piersica | piersică | piersicase | | plural | I (noi) | piersicăm | (să) piersicăm | piersicam | piersicarăm | piersicaserăm, piersicasem* | | a II-a (voi) | piersicați | (să) piersicați | piersicați | piersicarăți | piersicaserăți, piersicaseți* | | a III-a (ei, ele) | piersică | (să) piersice | piersicau | piersicară | piersicaseră | * Formă nerecomandată | piersică substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | piersică | piersica | | plural | piersici | piersicile | | genitiv-dativ | singular | piersici | piersicii | | plural | piersici | piersicilor | | vocativ | singular | piersică, piersico | | plural | piersicilor | |