|
PIÉRSICĂ, piersici, s. f. Fructul piersicului, sferic, cărnos, suculent, acoperit cu o pieliță pufoasă de culoare gălbuie-roșiatică. – Lat. persica. (Sursa: DEX '98 )
PIÉRSICĂ ~ci f. Fruct al piersicului. [G.-D. piersicii] /<lat. persica (Sursa: NODEX )
piérsică s. f., g.-d. art. piérsicii; pl. piérsici (Sursa: Ortografic )
| piersica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) piersica | piersicare | piersicat | piersicând | singular | plural | | piersică | piersicați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | piersic | (să) piersic | piersicam | piersicai | piersicasem | | a II-a (tu) | piersici | (să) piersici | piersicai | piersicași | piersicaseși | | a III-a (el, ea) | piersică | (să) piersice | piersica | piersică | piersicase | | plural | I (noi) | piersicăm | (să) piersicăm | piersicam | piersicarăm | piersicaserăm, piersicasem* | | a II-a (voi) | piersicați | (să) piersicați | piersicați | piersicarăți | piersicaserăți, piersicaseți* | | a III-a (ei, ele) | piersică | (să) piersice | piersicau | piersicară | piersicaseră | * Formă nerecomandată | piersică substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | piersică | piersica | | plural | piersici | piersicile | | genitiv-dativ | singular | piersici | piersicii | | plural | piersici | piersicilor | | vocativ | singular | piersică, piersico | | plural | piersicilor | |