|
PÍLOTĂ, pilote, s. f. 1. Un fel de plapumă călduroasă, de forma unei perne mari umflate, umplută cu fulgi sau cu puf. 2. (Reg.) Bagaj, calabalâc. [Acc. și: pilótă] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
PÍLOTĂ ~e f. 1) Plapumă de puf. 2) reg. Ceea ce ia cineva cu sine într-o călătorie; bagaj; calabalâc. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
PÍLOTĂ s. (reg.) perinoi, pernă, (Transilv. și Ban.) dricală. (Iarna se învelește cu ~.) (Sursa: Sinonime )
PÍLOTĂ s. v. bagaj. (Sursa: Sinonime )
pílotă s. f., pl. pílote (Sursa: Ortografic )
| pilota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) pilota | pilotare | pilotat | pilotând | singular | plural | | pilotează | pilotați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | pilotez | (să) pilotez | pilotam | pilotai | pilotasem | | a II-a (tu) | pilotezi | (să) pilotezi | pilotai | pilotași | pilotaseși | | a III-a (el, ea) | pilotează | (să) piloteze | pilota | pilotă | pilotase | | plural | I (noi) | pilotăm | (să) pilotăm | pilotam | pilotarăm | pilotaserăm, pilotasem* | | a II-a (voi) | pilotați | (să) pilotați | pilotați | pilotarăți | pilotaserăți, pilotaseți* | | a III-a (ei, ele) | pilotează | (să) piloteze | pilotau | pilotară | pilotaseră | * Formă nerecomandată | pilotă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | pilotă | pilota | | plural | pilote | pilotele | | genitiv-dativ | singular | pilote | pilotei | | plural | pilote | pilotelor | | vocativ | singular | pilotă, piloto | | plural | pilotelor | | pilotă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | pilotă | pilota | | plural | pilote | pilotele | | genitiv-dativ | singular | pilote | pilotei | | plural | pilote | pilotelor | | vocativ | singular | pilotă, piloto | | plural | pilotelor | |