« Back
PISICÍ, pisicesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se alinta; a se linguși. – Din pisică. (Sursa: DEX '98 )
pisicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisicésc, imperf 3 sg. pisiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pisiceáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pisic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pisic pisicul
plural pisici pisicii
genitiv-dativ singular pisic pisicului
plural pisici pisicilor
vocativ singular —
plural —

pisică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pisică pisica
plural pisici pisicile
genitiv-dativ singular pisici pisicii
plural pisici pisicilor
vocativ singular pisică, pisico
plural pisicilor

pisici   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pisici pisicire pisicit pisicind singular plural
pisicește pisiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pisicesc (să) pisicesc pisiceam pisicii pisicisem
a II-a (tu) pisicești (să) pisicești pisiceai pisiciși pisiciseși
a III-a (el, ea) pisicește (să) pisicească pisicea pisici pisicise
plural I (noi) pisicim (să) pisicim pisiceam pisicirăm pisiciserăm, pisicisem*
a II-a (voi) pisiciți (să) pisiciți pisiceați pisicirăți pisiciserăți, pisiciseți*
a III-a (ei, ele) pisicesc (să) pisicească pisiceau pisiciră pisiciseră
* Formă nerecomandată