PITÁC1, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ. (Sursa: DEX '98 )

PITÁC1 ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziție scrisă. /<sl. pitaku (Sursa: NODEX )

PITÁC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație. (Sursa: Sinonime )

pitác3, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-d******i = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt și gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care crește pe trunchiurile putrede de brad; lămâiță, urechea-babei. (Sursa: DAR )

pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). (Sursa: DER )

pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce (Sursa: Ortografic )