|
PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard. (Sursa: DEX '98 )
PLACÁRDĂ ~e f. Placă de metal (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; pancartă. /<fr. placard (Sursa: NODEX )
PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestații; pancartă. [< fr. placard]. (Sursa: DN )
PLACÁRDĂ s. f. pancartă. (< fr. placard) (Sursa: MDN )
PLACÁRDĂ s. v. pancartă. (Sursa: Sinonime )
placárdă s. f., g.-d. art. placárdei, pl. placárde (Sursa: Ortografic )
| placarda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) placarda | placardare | placardat | placardând | singular | plural | | placardează | placardați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | placardez | (să) placardez | placardam | placardai | placardasem | | a II-a (tu) | placardezi | (să) placardezi | placardai | placardași | placardaseși | | a III-a (el, ea) | placardează | (să) placardeze | placarda | placardă | placardase | | plural | I (noi) | placardăm | (să) placardăm | placardam | placardarăm | placardaserăm, placardasem* | | a II-a (voi) | placardați | (să) placardați | placardați | placardarăți | placardaserăți, placardaseți* | | a III-a (ei, ele) | placardează | (să) placardeze | placardau | placardară | placardaseră | * Formă nerecomandată | placardă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | placardă | placarda | | plural | placarde | placardele | | genitiv-dativ | singular | placarde | placardei | | plural | placarde | placardelor | | vocativ | singular | placardă, placardo | | plural | placardelor | |