« Back
PLACARDÁ, placardez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune o placardă. – Din fr. placarder. (Sursa: DEX '98 )
PLACARDÁ vb. I. tr. (Rar) A afișa, a pune o placardă. [< fr. placarder]. (Sursa: DN )
PLACARDÁ vb. tr. a afișa, a pune o placardă. (< fr. placarder) (Sursa: MDN )
PLACARDÁ vb. v. afișa. (Sursa: Sinonime )
placardá vb., ind. prez. 1 sg. placardéz, 3 sg. și pl. placardeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
placarda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) placarda placardare placardat placardând singular plural
placardează placardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) placardez (să) placardez placardam placardai placardasem
a II-a (tu) placardezi (să) placardezi placardai placardași placardaseși
a III-a (el, ea) placardează (să) placardeze placarda placardă placardase
plural I (noi) placardăm (să) placardăm placardam placardarăm placardaserăm, placardasem*
a II-a (voi) placardați (să) placardați placardați placardarăți placardaserăți, placardaseți*
a III-a (ei, ele) placardează (să) placardeze placardau placardară placardaseră
* Formă nerecomandată

placardă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular placardă placarda
plural placarde placardele
genitiv-dativ singular placarde placardei
plural placarde placardelor
vocativ singular placardă, placardo
plural placardelor