PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer. (Sursa: DEX '98 )

PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer. (Sursa: DEX '98 )

A PLANÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre păsări) A zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, acțiuni etc.) A fi gata să se producă. /<fr. planer (Sursa: NODEX )

A PLANÁ2 ~éz tranz. (obiecte) A face să aibă suprafață plană (prin așchiere, nivelare etc.). /<fr. planer (Sursa: NODEX )

PLANÁ vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpâni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer]. (Sursa: DN )

PLANÁ1 vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer) (Sursa: MDN )

PLANÁ2 vb. tr. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane. (< fr. planer) (Sursa: MDN )

GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie. (Sursa: Sinonime )

PLANÁ vb. v. zbura. (Sursa: Sinonime )

planá (a pluti, a domina, a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. planéz, 3 sg. și pl. planeáză (Sursa: Ortografic )

CASTELLÓN DE LA PLANA [casteλón], oraș în E Spaniei (Valencia), port la M. Mediterană; 128,7 mii loc. (1987). Siderurgie, țesături de lînă, porțelan, hîrtie. Biserică gotică. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
plan (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plan planul pla plana
plural plani planii plane planele
genitiv-dativ singular plan planului plane planei
plural plani planilor plane planelor
vocativ singular planule plano
plural planilor planelor

plana   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plana planare planat planând singular plural
planea planați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) planez (să) planez planam planai planasem
a II-a (tu) planezi (să) planezi planai planași planaseși
a III-a (el, ea) planea (să) planeze plana plană planase
plural I (noi) planăm (să) planăm planam planarăm planaserăm, planasem*
a II-a (voi) planați (să) planați planați planarăți planaserăți, planaseți*
a III-a (ei, ele) planea (să) planeze planau plana planaseră
* Formă nerecomandată