PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plápomă s. f.] – Din ngr. páploma. (Sursa: DEX '98 )

PLÁPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.) (Sursa: Sinonime )

plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului). (Sursa: DER )

plápumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi (Sursa: Ortografic )

plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume) (Sursa: DMLR )

PLÁPUMĂ plăpumi f. Învelitoare groasă pentru dormit, confecționată din două bucăți de țesătură, cusute de jur-împrejur, între care se pune un strat de lână, de puf sau de vată, prins printre cusături (ornamentale). ◊ Întinde-te cât ți-i ~a acționează în limitele posibilităților pe care le ai. [G.-D. plapumii] /<ngr. páploma (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
plapumă (pl. -e)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plapumă plapuma
plural plapume plapumele
genitiv-dativ singular plapume plapumei
plural plapume plapumelor
vocativ singular plapumă, plapumo
plural plapumelor

plapumă (pl. plăpumi)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plapumă plapuma
plural plăpumi plăpumile
genitiv-dativ singular plăpumi plăpumii
plural plăpumi plăpumilor
vocativ singular plapumă, plapumo
plural plăpumilor