Dex

PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. (Sursa: DEX '98 )

plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice). (Sursa: DAR )

plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

plasa verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) plasa	plasare	plasat	plasând	singular	plural
		(a) plasa	plasare	plasat	plasând	plasează	plasați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	plasez	(să) plasez	plasam	plasai	plasasem
	a II-a (tu)	plasezi	(să) plasezi	plasai	plasași	plasaseși
	a III-a (el, ea)	plasează	(să) plaseze	plasa	plasă	plasase
plural	I (noi)	plasăm	(să) plasăm	plasam	plasarăm	plasaserăm, plasasem*
	a II-a (voi)	plasați	(să) plasați	plasați	plasarăți	plasaserăți, plasaseți*
	a III-a (ei, ele)	plasează	(să) plaseze	plasau	plasară	plasaseră

* Formă nerecomandată

plasă (pl. plase) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	plasă	plasa
nominativ-acuzativ	plural	plase	plasele
genitiv-dativ	singular	plase	plasei
genitiv-dativ	plural	plase	plaselor
vocativ	singular	plasă, plaso
vocativ	plural	plaselor

plasă (pl. plese) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	plasă	plasa
nominativ-acuzativ	plural	plese	plesele
genitiv-dativ	singular	plese	plesei
genitiv-dativ	plural	plese	pleselor
vocativ	singular	plasă, plaso
vocativ	plural	pleselor

plasă (pl. plăși) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	plasă	plasa
nominativ-acuzativ	plural	plăși	plășile
genitiv-dativ	singular	plăși	plășii
genitiv-dativ	plural	plăși	plășilor
vocativ	singular	plasă, plaso
vocativ	plural	plășilor