PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire. (Sursa: DEX '98 )

PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire]. (Sursa: DN )

PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius) (Sursa: MDN )

PLENIPOTENȚIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș. (Sursa: Sinonime )

plenipotențiár s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiári (Sursa: Ortografic )

PLENIPOTENȚIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă. ◊ Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) și substantival (despre diplomați) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ți-ar] /<fr. plénipotentiaire (Sursa: NODEX )