PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
PLĂSMUÍ vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica. (Sursa: Sinonime )
plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiáscă (Sursa: Ortografic )
A PLĂSMUÍ ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
plăsmui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plăsmui plăsmuire plăsmuit plăsmuind singular plural
plăsmuiește plăsmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plăsmuiesc (să) plăsmuiesc plăsmuiam plăsmuii plăsmuisem
a II-a (tu) plăsmuiești (să) plăsmuiești plăsmuiai plăsmuiși plăsmuiseși
a III-a (el, ea) plăsmuiește (să) plăsmuiască plăsmuia plăsmui plăsmuise
plural I (noi) plăsmuim (să) plăsmuim plăsmuiam plăsmuirăm plăsmuiserăm, plăsmuisem*
a II-a (voi) plăsmuiți (să) plăsmuiți plăsmuiați plăsmuirăți plăsmuiserăți, plăsmuiseți*
a III-a (ei, ele) plăsmuiesc (să) plăsmuiască plăsmuiau plăsmuiră plăsmuiseră
* Formă nerecomandată