POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )

poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
poieniță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poieniță poienița
plural poienițe poienițele
genitiv-dativ singular poienițe poieniței
plural poienițe poienițelor
vocativ singular poieniță, poienițo
plural poienițelor