|
POLICHÉTE s.n. pl. / POLICHÉȚI s.m. pl. clasă de anelide: viermii marini, prevăzuți cu un mare număr de perișori chitinoși. (< fr. polychètes) (Sursa: MDN )
polichét s. n., pl. polichéți/ s. m., pl. polichéte (Sursa: Ortografic )
| polichet (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | polichet | polichetul | | plural | polichete | polichetele | | genitiv-dativ | singular | polichet | polichetului | | plural | polichete | polichetelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | polichet (pl. -ți) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | polichet | polichetul | | plural | policheți | policheții | | genitiv-dativ | singular | polichet | polichetului | | plural | policheți | policheților | | vocativ | singular | — | | plural | — | |