POLIOMIELÍTĂ, poliomielite, s. f. Boală infecțioasă epidemică sau contagioasă provocată de un virus specific, care produce leziuni anatomice în substanța cenușie a măduvei spinării, atingând celulele nervoase motorii, și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență și dureri în mușchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantilă. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyélite. (Sursa: DEX '98 )

POLIOMIELÍTĂ f. Boală contagioasă provocată de o infecție virotică care se manifestă prin lezarea substanței cenușii a măduvei spinării. [Sil. -li-o-mi-e-] /<fr. polyomyélite (Sursa: NODEX )

POLIOMIELÍTĂ s.f. Boală infectocontagioasă cauzată de un virus, care se caracterizează prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. [< fr. poliomyélite, cf. gr. polios – cenușiu, myelos – măduvă]. (Sursa: DN )

POLIOMIELÍTĂ s. f. inflamație septică, alergică etc. a substanței cenușii din măduva spinării, caracterizată prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. (< fr. poliomyélite) (Sursa: MDN )

POLIOMIELÍTĂ s. (MED.) paralizie infantilă. (Sursa: Sinonime )

poliomielítă s. f. (sil. -li-o-mi-e-), pl. poliomielíte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
poliomielită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poliomieli poliomielita
plural poliomielite poliomielitele
genitiv-dativ singular poliomielite poliomielitei
plural poliomielite poliomielitelor
vocativ singular poliomielită, poliomielito
plural poliomielitelor