PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare. (Sursa: DEX '98 )

A PONDERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forțe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer (Sursa: NODEX )

A SE PONDERÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer (Sursa: NODEX )

PONDERÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer]. (Sursa: DN )

PONDERÁ vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare) (Sursa: MDN )

PONDERÁ vb. v. atenua. (Sursa: Sinonime )

PONDERÁ vb. v. compensa, contrabalansa, cumpăni, echilibra, precumpăni. (Sursa: Sinonime )

ponderá vb., ind. prez. 1 sg. ponderéz, 3 sg. și pl. pondereáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
pondera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pondera ponderare ponderat ponderând singular plural
ponderea ponderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ponderez (să) ponderez ponderam ponderai ponderasem
a II-a (tu) ponderezi (să) ponderezi ponderai ponderași ponderaseși
a III-a (el, ea) ponderea (să) pondereze pondera ponderă ponderase
plural I (noi) ponderăm (să) ponderăm ponderam ponderarăm ponderaserăm, ponderasem*
a II-a (voi) ponderați (să) ponderați ponderați ponderarăți ponderaserăți, ponderaseți*
a III-a (ei, ele) ponderea (să) pondereze ponderau pondera ponderaseră
* Formă nerecomandată