POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri. (Sursa: DEX '98 )

POPRÍRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotărâre a unei instanțe judecătorești prin care se oprește suma de bani datorată unui debitor de către o persoană. /v. a popri (Sursa: NODEX )

POPRÍRE s. v. sechestru. (Sursa: Sinonime )

POPRÍRE s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, popas, stavilă, ședere. (Sursa: Sinonime )

popríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. poprírii; pl. popríri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
popri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) popri poprire poprit poprind singular plural
poprește popriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) popresc (să) popresc popream poprii poprisem
a II-a (tu) poprești (să) poprești popreai popriși popriseși
a III-a (el, ea) poprește (să) poprească poprea popri poprise
plural I (noi) poprim (să) poprim popream poprirăm popriserăm, poprisem*
a II-a (voi) popriți (să) popriți popreați poprirăți popriserăți, popriseți*
a III-a (ei, ele) popresc (să) poprească popreau popri popriseră
* Formă nerecomandată

poprire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poprire poprirea
plural popriri popririle
genitiv-dativ singular popriri popririi
plural popriri popririlor
vocativ singular poprire, poprireo
plural popririlor