|
PRĂJITOÁRE ~óri f. 1) Instalație pentru prăjirea mineralelor. 2) Încăpere unde se află o astfel de instalație. /a prăji + suf. ~toare (Sursa: NODEX )
prăjitoáre (instalație, aparat) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri (Sursa: Ortografic )
| prăjitoare (pl. -ori) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | prăjitoare | prăjitoarea | | plural | prăjitori | prăjitorile | | genitiv-dativ | singular | prăjitori | prăjitorii | | plural | prăjitori | prăjitorilor | | vocativ | singular | prăjitoare, prăjitoareo | | plural | prăjitorilor | | prăjitor substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | prăjitor | prăjitorul | prăjitoare | prăjitoarea | | plural | prăjitori | prăjitorii | prăjitoare | prăjitoarele | | genitiv-dativ | singular | prăjitor | prăjitorului | prăjitoare | prăjitoarei | | plural | prăjitori | prăjitorilor | prăjitoare | prăjitoarelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |