PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostași în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnități sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliș membranos al organelor cavității abdominale; peritoneu. /<sl. praporu (Sursa: NODEX )

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Înv.) Steag ostășesc, flamură. ♦ Pânza steagului. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele. [Pl. și: (n.) prapure. – Var.: prápor s. m.] – Slav (v. sl. praporŭ). (Sursa: DLRM )

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard. (Sursa: Sinonime )

prápur (-re), s. n. – 1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv. (Sursa: DER )