Dex

PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. (Sursa: DEX '98 )

PRECIPITÁRE ~ări f. 1) v. A PRECIPITA și A SE PRECIPITA. 2) fig. Grabă mare; iuțeală. /v. a (se) precipita (Sursa: NODEX )

PRECIPITÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita]. (Sursa: DN )

PRECIPITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita) (Sursa: MDN )

PRECIPITÁRE s. 1. v. grabă. 2. (CHIM.) precipi-tație. (Sursa: Sinonime )

precipitáre s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

precipita verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) precipita	precipitare	precipitat	precipitând	singular	plural
		(a) precipita	precipitare	precipitat	precipitând	precipită	precipitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	precipit	(să) precipit	precipitam	precipitai	precipitasem
	a II-a (tu)	precipiți	(să) precipiți	precipitai	precipitași	precipitaseși
	a III-a (el, ea)	precipită	(să) precipite	precipita	precipită	precipitase
plural	I (noi)	precipităm	(să) precipităm	precipitam	precipitarăm	precipitaserăm, precipitasem*
	a II-a (voi)	precipitați	(să) precipitați	precipitați	precipitarăți	precipitaserăți, precipitaseți*
	a III-a (ei, ele)	precipită	(să) precipite	precipitau	precipitară	precipitaseră

* Formă nerecomandată

precipitare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	precipitare	precipitarea
nominativ-acuzativ	plural	precipitări	precipitările
genitiv-dativ	singular	precipitări	precipitării
genitiv-dativ	plural	precipitări	precipitărilor
vocativ	singular	precipitare, precipitareo
vocativ	plural	precipitărilor