PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )

PRECIPITÁȚIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitații atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [Gen. -iei, var. precipitațiune s.f. / cf. fr. précipitation]. (Sursa: DN )

PRECIPITÁȚIE s. f. 1. trecere în stare de precipitat a unei substanțe; precipitare. 2. produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. 3. grabă mare, zor. (< fr. précipitation, lat. praecipitation) (Sursa: MDN )

PRECIPITÁȚIE s. 1. v. grabă. 2. v. precipitare. (Sursa: Sinonime )

precipitáție s. f. (sil. -ți-e), art. precipitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

PRECIPITÁȚIE ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA. ◊ ~i atmosferice produse ale condensării vaporilor de apă din atmosferă (sub formă de ploaie, grindină, ninsoare, brumă etc.) care cad pe suprafața pământului. /<fr. précipitation, lat. praecipitatio, ~onis (Sursa: NODEX )