PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. (Sursa: DEX '98 )
PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever]. (Sursa: DN )
PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever) (Sursa: MDN )
Declinări/Conjugări
preleva (1 -levez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preleva prelevare prelevat prelevând singular plural
prelevează prelevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prelevez (să) prelevez prelevam prelevai prelevasem
a II-a (tu) prelevezi (să) prelevezi prelevai prelevași prelevaseși
a III-a (el, ea) prelevează (să) preleveze preleva prelevă prelevase
plural I (noi) prelevăm (să) prelevăm prelevam prelevarăm prelevaserăm, prelevasem*
a II-a (voi) prelevați (să) prelevați prelevați prelevarăți prelevaserăți, prelevaseți*
a III-a (ei, ele) prelevează (să) preleveze prelevau prelevară prelevaseră
* Formă nerecomandată