PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. (Sursa: DEX '98 )
A PREMIÁ ~éz tranz. A distinge cu un premiu. [Sil. -mi-a] /<lat. praemiare, it. premiare (Sursa: NODEX )
PREMIÁ vb. I. tr. A da, a decerna un premiu. [Pron. -mi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. premiare]. (Sursa: DN )
PREMIÁ vb. tr. a acorda, a decerna un premiu. (< lat. praemiare, it. premiare) (Sursa: MDN )
premiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 1 sg. premiéz, 3 sg. și pl. premiáză, 1 pl. premiém (sil. -mi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. premiéze; ger. premiínd (sil. -mi-ind) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
premia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) premia premiere premiat premiind singular plural
premiază premiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) premiez (să) premiez premiam premiai premiasem
a II-a (tu) premiezi (să) premiezi premiai premiași premiaseși
a III-a (el, ea) premiază (să) premieze premia premie premiase
plural I (noi) premiem (să) premiem premiam premiarăm premiaserăm, premiasem*
a II-a (voi) premiați (să) premiați premiați premiarăți premiaserăți, premiaseți*
a III-a (ei, ele) premiază (să) premieze premiau premiară premiaseră
* Formă nerecomandată