PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition. (Sursa: DEX '98 )

PREMUNÍȚIE s.f. 1. (Med.) Stare de rezistență la orice nouă infecție a unui organism deja infectat; imunitate la infecție. 2. Premoniție (1) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. prémunition, cf. lat. praemunitio – apărare]. (Sursa: DN )

PREMUNÍȚIE s. f. 1. stare de imunitate la orice nouă infecție bacteriană sau virală a unui organism deja infectat. 2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauție menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-i displacă. (< fr. prémunition, lat. praemunitio) (Sursa: MDN )

premuníție s. f., g.-d. art. premuníției (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
premuniție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular premuniție premuniția
plural
genitiv-dativ singular premuniții premuniției
plural
vocativ singular premuniție, premunițio
plural