« Back
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. (Sursa: DEX '98 )
A PRIMÁ ~éz intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer (Sursa: NODEX )
PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. (Sursa: DN )
PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer) (Sursa: MDN )
primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
prim (num.)   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular prim primă
plural primi prime
genitiv-dativ singular prim prime
plural primi prime

prima   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prima primare primat primând singular plural
primează primați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) primez (să) primez primam primai primasem
a II-a (tu) primezi (să) primezi primai primași primaseși
a III-a (el, ea) primează (să) primeze prima primă primase
plural I (noi) primăm (să) primăm primam primarăm primaserăm, primasem*
a II-a (voi) primați (să) primați primați primarăți primaserăți, primaseți*
a III-a (ei, ele) primează (să) primeze primau primară primaseră
* Formă nerecomandată

primă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primă prima
plural prime primele
genitiv-dativ singular prime primei
plural prime primelor
vocativ singular primă, primo
plural primelor

primul   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular primul prima
plural primii primele
genitiv-dativ singular primului primei
plural primilor primelor