PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. (Sursa: DEX '98 )
A PRIMÁ ~éz intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer (Sursa: NODEX )
PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. (Sursa: DN )
PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer) (Sursa: MDN )
primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză (Sursa: Ortografic )
prim (num.) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume | masculin | feminin | nominativ-acuzativ | singular | prim | primă | plural | primi | prime | genitiv-dativ | singular | prim | prime | plural | primi | prime | prima verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) prima | primare | primat | primând | singular | plural | primează | primați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | primez | (să) primez | primam | primai | primasem | a II-a (tu) | primezi | (să) primezi | primai | primași | primaseși | a III-a (el, ea) | primează | (să) primeze | prima | primă | primase | plural | I (noi) | primăm | (să) primăm | primam | primarăm | primaserăm, primasem* | a II-a (voi) | primați | (să) primați | primați | primarăți | primaserăți, primaseți* | a III-a (ei, ele) | primează | (să) primeze | primau | primară | primaseră | * Formă nerecomandată primă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | primă | prima | plural | prime | primele | genitiv-dativ | singular | prime | primei | plural | prime | primelor | vocativ | singular | primă, primo | plural | primelor | primul articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume | masculin | feminin | nominativ-acuzativ | singular | primul | prima | plural | primii | primele | genitiv-dativ | singular | primului | primei | plural | primilor | primelor |
|