|
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sparge; a ciobi. – Slav (v. sl. prĕsĕkati). (Sursa: DLRM )
prisăcí, prisăcésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; în formele priseci, preseci)) a tăia. 2. (reg.) a sparge, a zdrobi. 3. (refl.; reg.; despre cereale) a se scutura (din cauza coacerii excesive); a se răscoace. (Sursa: DAR )
| prisacă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | prisacă | prisaca | | plural | prisăci | prisăcile | | genitiv-dativ | singular | prisăci | prisăcii | | plural | prisăci | prisăcilor | | vocativ | singular | prisacă, prisaco | | plural | prisăcilor | prisăci verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) prisăci | prisăcire | prisăcit | prisăcind | singular | plural | | prisăcește | prisăciți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | prisăcesc | (să) prisăcesc | prisăceam | prisăcii | prisăcisem | | a II-a (tu) | prisăcești | (să) prisăcești | prisăceai | prisăciși | prisăciseși | | a III-a (el, ea) | prisăcește | (să) prisăcească | prisăcea | prisăci | prisăcise | | plural | I (noi) | prisăcim | (să) prisăcim | prisăceam | prisăcirăm | prisăciserăm, prisăcisem* | | a II-a (voi) | prisăciți | (să) prisăciți | prisăceați | prisăcirăți | prisăciserăți, prisăciseți* | | a III-a (ei, ele) | prisăcesc | (să) prisăcească | prisăceau | prisăciră | prisăciseră | * Formă nerecomandată |