PRIVÉGHE s. f. v. priveghi. (Sursa: DEX '98 )
priveghe substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | priveghe | priveghea | plural | priveghi | priveghile | genitiv-dativ | singular | priveghi | priveghii | plural | priveghi | priveghilor | vocativ | singular | priveghe, privegheo | plural | priveghilor | priveghea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) priveghea | priveghere | privegheat | priveghind | singular | plural | priveghează | privegheați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | priveghez | (să) priveghez | privegheam | privegheai | privegheasem | a II-a (tu) | priveghezi | (să) priveghezi | privegheai | privegheași | privegheaseși | a III-a (el, ea) | priveghează | (să) privegheze | priveghea | priveghe | priveghease | plural | I (noi) | priveghem | (să) priveghem | privegheam | priveghearăm | privegheaserăm, privegheasem* | a II-a (voi) | privegheați | (să) privegheați | privegheați | priveghearăți | privegheaserăți, privegheaseți* | a III-a (ei, ele) | priveghează | (să) privegheze | privegheau | privegheară | privegheaseră | * Formă nerecomandată
|