PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )

PRIVÍNȚĂ ~e f. : În ~a referitor la; în ceea ce privește. Într-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. În toate ~ele din toate punctele de vedere. În unele ~e cât privește unele cazuri. /a privi + suf. ~ință (Sursa: NODEX )

PRIVÍNȚĂ s. v. privit. (Sursa: Sinonime )

privínță s. f., pl. privínțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
privință   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular privință privința
plural privințe privințele
genitiv-dativ singular privințe privinței
plural privințe privințelor
vocativ singular privință, privințo
plural privințelor