PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer. (Sursa: DEX '98 )
A PROFERÁ ~éz tranz. (amenințări, blesteme, injurii) A enunța cu glas răstit. [Și profer] /<fr. proférer (Sursa: NODEX )
PROFERÁ vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte]. (Sursa: DN )
PROFERÁ vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr. proférer) (Sursa: MDN )
PROFERÁ vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.) (Sursa: Sinonime )
proferá vb., ind. prez. 1 sg. proferéz/profér, 3 sg. și pl. profereáză/proféră (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
profera (1 -ferez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) profera proferare proferat proferând singular plural
proferează proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proferez (să) proferez proferam proferai proferasem
a II-a (tu) proferezi (să) proferezi proferai proferași proferaseși
a III-a (el, ea) proferează (să) profereze profera proferă proferase
plural I (noi) proferăm (să) proferăm proferam proferarăm proferaserăm, proferasem*
a II-a (voi) proferați (să) proferați proferați proferarăți proferaserăți, proferaseți*
a III-a (ei, ele) proferează (să) profereze proferau proferară proferaseră
* Formă nerecomandată