PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; prevedere a valorilor pe care le vor lua în viitor unele mărimi din prezent; p. ext. pronostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. (Sursa: DEX '98 )

PROGNÓZĂ s.f. 1. Previziune, prevedere bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfășurării în viitor a unor fenomene și procese din domeniul economiei, tehnologiei, științei, societății în ansamblul ei etc., plecând de la experiența anterioară și folosind metode și tehnici necesare obținerii de cunoștințe privind evoluția acestora într-o perspectivă mai îndepărtată. 3. Prevedere a apariției unor boli criptogamice sau a unor dăunători ai plantelor în vederea luării din timp a măsurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – înainte, gnosis – cunoaștere]. (Sursa: DN )

PROGNÓZĂ s. f. 1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic. ◊ text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp. 2. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate. 3. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic. (< fr. prognose, germ. Prognose) (Sursa: MDN )

PROGNÓZĂ s. (MET.) previziune, pronostic. (~ asupra vremii.) (Sursa: Sinonime )

prognóză s. f. (sil. mf. -gno-), g.-d. art. prognózei; pl. prognóze (Sursa: Ortografic )

PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. (Sursa: DEX '98 )

A PROGNOZÁ ~éz tranz. (evenimente sau fenomene viitoare) A stabili printr-o prognoză. /Din prognoză (Sursa: NODEX )

PROGNÓZĂ ~e f. Ipoteză emisă asupra posibilităților de desfășurare a unor evenimente, acțiuni sau fenomene, bazată pe cunoașterea împrejurărilor care le generează; pronostic. ◊ ~ meteorologică timpul care se prevede pentru o anumită perioadă; timpul probabil. /<fr. prognose, germ. Prognose (Sursa: NODEX )

PROGNOZÁ vb. tr. a elabora o prognoză; a prevedea. (după germ. prognostisieren) (Sursa: MDN )

PROGNOZÁ vb. (MET.) a prevedea, a pronostica. (A ~ vremea pentru mâine.) (Sursa: Sinonime )

prognozá vb., ind. prez. 1 sg. prognozéz, 3 sg. și pl. prognozeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
prognoza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prognoza prognozare prognozat prognozând singular plural
prognozea prognozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prognozez (să) prognozez prognozam prognozai prognozasem
a II-a (tu) prognozezi (să) prognozezi prognozai prognozași prognozaseși
a III-a (el, ea) prognozea (să) prognozeze prognoza prognoză prognozase
plural I (noi) prognozăm (să) prognozăm prognozam prognozarăm prognozaserăm, prognozasem*
a II-a (voi) prognozați (să) prognozați prognozați prognozarăți prognozaserăți, prognozaseți*
a III-a (ei, ele) prognozea (să) prognozeze prognozau prognoza prognozaseră
* Formă nerecomandată

prognoză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular progno prognoza
plural prognoze prognozele
genitiv-dativ singular prognoze prognozei
plural prognoze prognozelor
vocativ singular prognoză, prognozo
plural prognozelor