|
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi. (Sursa: DEX '98 )
PROHIBÍT adj. interzis, oprit. (Băuturi ~.) (Sursa: Sinonime )
| prohibi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) prohibi | prohibire | prohibit | prohibind | singular | plural | | prohibește | prohibiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | prohibesc | (să) prohibesc | prohibeam | prohibii | prohibisem | | a II-a (tu) | prohibești | (să) prohibești | prohibeai | prohibiși | prohibiseși | | a III-a (el, ea) | prohibește | (să) prohibească | prohibea | prohibi | prohibise | | plural | I (noi) | prohibim | (să) prohibim | prohibeam | prohibirăm | prohibiserăm, prohibisem* | | a II-a (voi) | prohibiți | (să) prohibiți | prohibeați | prohibirăți | prohibiserăți, prohibiseți* | | a III-a (ei, ele) | prohibesc | (să) prohibească | prohibeau | prohibiră | prohibiseră | * Formă nerecomandată | prohibit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | prohibit | prohibitul | prohibită | prohibita | | plural | prohibiți | prohibiții | prohibite | prohibitele | | genitiv-dativ | singular | prohibit | prohibitului | prohibite | prohibitei | | plural | prohibiți | prohibiților | prohibite | prohibitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |