PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. (Sursa: DEX '98 )

PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio]. (Sursa: DN )

PROSCRÍPȚIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< lat. proscriptio, fr. proscription) (Sursa: MDN )

PROSCRÍPȚIE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire. (Sursa: Sinonime )

proscrípție s. f. (sil. -ți-e; mf. -scrip-), art. proscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

PROSCRÍPȚIE ~i f. v. A PROSCRIE. ◊ Listă de ~ listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii. /<lat. proscriptio, ~onis fr. proscription (Sursa: NODEX )