« Back
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. (Sursa: DEX '98 )
PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus]. (Sursa: DN )
PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie) (Sursa: MDN )
PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.) (Sursa: Sinonime )
proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
proscrie   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proscrie proscriere proscris proscriind singular plural
proscrie proscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) proscriu (să) proscriu proscriam proscrisei proscrisesem
a II-a (tu) proscrii (să) proscrii proscriai proscriseși proscriseseși
a III-a (el, ea) proscrie (să) proscrie proscria proscrise proscrisese
plural I (noi) proscriem (să) proscriem proscriam proscriserăm proscriseserăm, proscrisesem*
a II-a (voi) proscrieți (să) proscrieți proscriați proscriserăți proscriseserăți, proscriseseți*
a III-a (ei, ele) proscriu (să) proscrie proscriau proscriseră proscriseseră
* Formă nerecomandată

proscris   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proscris proscrisul proscrisă proscrisa
plural proscriși proscrișii proscrise proscrisele
genitiv-dativ singular proscris proscrisului proscrise proscrisei
plural proscriși proscrișilor proscrise proscriselor
vocativ singular — —
plural — —