« Back
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. (Sursa: DEX '98 )
PROSPECTÁRE s. v. prospecțiune. (Sursa: Sinonime )
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectării; pl. prospectări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
prospecta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prospecta prospectare prospectat prospectând singular plural
prospectează prospectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prospectez (să) prospectez prospectam prospectai prospectasem
a II-a (tu) prospectezi (să) prospectezi prospectai prospectași prospectaseși
a III-a (el, ea) prospectează (să) prospecteze prospecta prospectă prospectase
plural I (noi) prospectăm (să) prospectăm prospectam prospectarăm prospectaserăm, prospectasem*
a II-a (voi) prospectați (să) prospectați prospectați prospectarăți prospectaserăți, prospectaseți*
a III-a (ei, ele) prospectează (să) prospecteze prospectau prospectară prospectaseră
* Formă nerecomandată

prospectare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prospectare prospectarea
plural prospectări prospectările
genitiv-dativ singular prospectări prospectării
plural prospectări prospectărilor
vocativ singular prospectare, prospectareo
plural prospectărilor