PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner. (Sursa: DEX '98 )
A SE PROSTERNÁ mă prostérn intranz. 1) A se închina adânc (în semn de respect deosebit, de adorație sau de umilință). 2) fig. A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se pocloni. [Și prosternez] /<fr. prosterner (Sursa: NODEX )
PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere]. (Sursa: DN )
PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere) (Sursa: MDN )
PROSTERNÁ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în fața lui.) (Sursa: Sinonime )
prosterná vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez. 1 sg. prostérn/prosternéz, 3 sg. și pl. prostérnă/prosterneáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
prosterna (1 -ternez)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prosterna prosternare prosternat prosternând singular plural
prosternează prosternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prosternez (să) prosternez prosternam prosternai prosternasem
a II-a (tu) prosternezi (să) prosternezi prosternai prosternași prosternaseși
a III-a (el, ea) prosternează (să) prosterneze prosterna prosternă prosternase
plural I (noi) prosternăm (să) prosternăm prosternam prosternarăm prosternaserăm, prosternasem*
a II-a (voi) prosternați (să) prosternați prosternați prosternarăți prosternaserăți, prosternaseți*
a III-a (ei, ele) prosternează (să) prosterneze prosternau prosternară prosternaseră
* Formă nerecomandată