|
PROVÉRB s. n. 1. expresie populară succintă, adesea metaforică, cuprinzând o învățătură, o experiență de viață. 2. mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb (1). (< fr. proverbe, lat. proverbium) (Sursa: MDN )
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Frază scurtă, de obicei ritmică, în care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei experiențe și care conține o povață, o învățătură. 2. (Franțuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează o temă morală. [Pl. și: (înv.) proverburi și (m.) proverbi] – Fr. proverbe (< lat.). (Sursa: DLRM )
| proverb (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverbe | proverbele | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverbe | proverbelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | proverb (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverburi | proverburile | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverburi | proverburilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | proverb (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverbi | proverbii | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverbi | proverbilor | | vocativ | singular | — | | plural | — |
|