|
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Frază scurtă, de obicei ritmică, în care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei experiențe și care conține o povață, o învățătură. 2. (Franțuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează o temă morală. [Pl. și: (înv.) proverburi și (m.) proverbi] – Fr. proverbe (< lat.). (Sursa: DLRM )
PROVÉRB s. zicală, zicătoare, vorbă bătrânească, (rar) parimie, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. și reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecție de ~e.) (Sursa: Sinonime )
| proverb (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverbe | proverbele | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverbe | proverbelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | proverb (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverburi | proverburile | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverburi | proverburilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | proverb (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proverb | proverbul | | plural | proverbi | proverbii | | genitiv-dativ | singular | proverb | proverbului | | plural | proverbi | proverbilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |