|
PSIHOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. [Gen. -cii. / < fr. psychophysique]. (Sursa: DN )
psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii (Sursa: Ortografic )
| psihofizic adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | psihofizic | psihofizicul | psihofizică | psihofizica | | plural | psihofizici | psihofizicii | psihofizice | psihofizicele | | genitiv-dativ | singular | psihofizic | psihofizicului | psihofizice | psihofizicei | | plural | psihofizici | psihofizicilor | psihofizice | psihofizicelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | psihofizică substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | psihofizică | psihofizica | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | psihofizici | psihofizicii | | plural | — | — | | vocativ | singular | psihofizică, psihofizico | | plural | — | |