psihológă s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe (Sursa: Ortografic )

PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue. (Sursa: DEX '98 )

PSIHOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue (Sursa: NODEX )

PSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue]. (Sursa: DN )

PSIHOLÓG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue) (Sursa: MDN )

psihológ s. m., pl. psihológi (Sursa: Ortografic )