PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâșcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi. (Sursa: Sinonime )
PUFĂÍ vb. v. fuma. (Sursa: Sinonime )
pufăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. púfăi, 3 sg. púfăie, imperf. 3 sg. pufăiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pufăi (1 -făi)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pufăi pufăire pufăit pufăind singular plural
pufăie pufăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pufăi (să) pufăi pufăiam pufăii pufăisem
a II-a (tu) pufăi (să) pufăi pufăiai pufăiși pufăiseși
a III-a (el, ea) pufăie (să) pufăie pufăia pufăi pufăise
plural I (noi) pufăim (să) pufăim pufăiam pufăirăm pufăiserăm, pufăisem*
a II-a (voi) pufăiți (să) pufăiți pufăiați pufăirăți pufăiserăți, pufăiseți*
a III-a (ei, ele) pufăie (să) pufăie pufăiau pufăiră pufăiseră
* Formă nerecomandată